ANA+Insomnia= LOVE

Da, stiu, poate ma grabesc sa trag concluzii, dar pana acum asta e feelingul. S-a intamplat azi, la etapa de briefing de la Olimpiadele Comunicarii. ANA a agatat echipa Insomnia.

Ce putem spune despre ANA?
Pai, pana acum, putem spune ca ANA e buna, cea mai buna....:D - ANA(Agentia Nationala Antidrog) a elaborat singurul brief pentru care nu au fost intrebari, adica un brief clar si foarte bine gandit. Credem ca suntem norocosi ca am fost extrasi de ei si deja au inceput sa ni se invarta rotitele.

Inainte de sesiunea de azi eram extraodinari de emotionati si ne gandeam cu teroare ce o sa se intample daca nu o sa rezonam cu clientul, dar s-a terminat! s-a terminat! si de data asta miroase biiiiiinee.

mi-am permis sa scriu in numele tuturor,
Ioana

Shiver

Preselectiile au insemnat un trip de o saptamana la Bucuresti.. [care inca e in curs de derulare].

Cu orasul eram obisnuita si atat. Noptile petrecute la internat [vezi Grup scolar Nichita Stanescu] au fost in prima faza destul de deprimante, dar pana la urma s-au dovedit a fi chiar funny ["mai, haideti sa lucram si la noi in camera, ca aici s-a incalzit si la noi inghetam"], dar mai ales utile si constructive.

Ziua preselectiilor cred ca nu o voi uita prea curand. O trezire la 6 dimineata, un dus rece- wake-up call, B-dul Poligrafiei- cautarea, emotiile de dinainte, adrenalina si bineinteles punctul culminant care se anunta pe ziua de sambata [25.04.2009], interviul in sine.
Odata asezati pe scaunele din fata juriului, totul s-a desfasurat cu viteza luminii [probabil si pentru ca s-a transformat intr-un dialog incitant :D]. Bucuria de dupa, entuziasmul, combinate cu doze mici de scepticism au plutit in atmosfera de-a lungul zilei. Insa the best is yet to come. La sugestia Oanei am verificat mail-ul pe la 19:00, dar Inbox-ul meu nu prezenta prea mare interes. Casuta de Spam insa, a consemnat calificarea echipei Insomnia in finala olimpiadelor. Fericire, uluire, curaj, incredere, senzatii si sentimente pe care vroiam sa le raspandim. Se pare ca nu era de-ajuns. Reteta zilei de neuitat a cuprins si o portie de spaima, resimtita prin cutremurul de sambata seara.

Conferintele s-au ridicat asteptarilor. Acum asteptam ziua de briefing si tutoriat. Sa vedem ce ne mai rezerva Olimpiadele..

Simo

Pauza de review

Am ajuns aseara acasa cu gandul ca ma trezesc azi- de dimineta- sa merg la Parlament...si m-am si trezit, doar ca, din pacate nu am unde sa merg. E urata ziua asta de pauza. Noi avem doar maine brifingul si azi e fereastra.

Going back: Am fost la majoritatea conferintelor, mai putin una (la care am fost absenta cu rosu:P) si ma declar mai mult decat entuziasta! Vorbitorii, oameni valorosi, majoritatea intrebarilor pertinente si mai presus de toate continuturile comunicarilor au fost compacte. Practic ni s-a explicat frumos, ca la clasa I, cum se face o campanie, care e "bucataria" unei campanii, care sunt problemele specifice in partea de politica, social si comericial, ca in final sa ni se prezinte si drumul catre o agentie.
Cu multe dintre conceptele si ideile prezentate ne-am mai intalnit, dar punctul forte a fost ca, aici, le-am gasit pe toate, in ordine, aranjate logic si totodata creativ, in discursuri care mai de care mai folositoare.

Astept sa vina maine sa ma trezesc si sa alegem un brief cu care sa ne putem juca cat mai mult...in fond asta ar trebui sa isi doreasca fiecare concurent: un playground cat mai mare.

Ioana

Ultima noapte de dragoste...

De fapt ultima noapte de dragoste va fi maine noapte. Dar avand in vedere ca ziua de maine va fi dedicata drumului spre Bucuresti atunci, clar, asta e ultima.
E un moment magic pentru noi toti pentru ca nu ne-am considerat calificati nici macar cu 5 ore inainte de prezentare cand inca repetam...si repetam...si toooot repetam.
E un moment pe care il vom savura cu fiecare sinapsa din creierele noastre suculente.
Vorbeam inainte cu Simo si eram amandoi intrigati de ce va veni. Si sunt sigur ca si restul echipei este pe aceeasi frecventa. E cumva ciudat entuziasmul; daca gandesc chestiunea mai in amanunt nu vad decat alte cafele, alte nopti gandite. Dar daca gandesc si mai in amanunt vad idei bune, momente de genul "aaa...dada e perfect asa!!" si multe reusite. Aviz concurentei :).
La treaba!
Adi.

Olimpiadele Comunicarii, drumul, sosirea in Bucuresti...

Am plecat din Bv la ora 17.30, cu jumatate de ora intarziere. Drumul a fost destul de liber si am ajuns in jurul orei 20.30 in fata la Intercontinetal, unde am asteptat-o pe Oana cam jumatate de ora, timp in care eu cu Simo am cautat pe net locatia Grupul Scolar "Nichita Stanescu", din Cartierul Titan; pana aici totul roz si frumos; intre timp a aparut si Oana am stat la povesti 10-15 minute si ne-am decis sa mergem sa mancam, unde altundeva daca nu la McDonalds sau Mc's cum imi place mie sa zic ;). S-a facut ora 22.30 pana am mancat si ne-am intors inapoi la masina cu care ...in fine am cautat Str. Lucretiu Patrascanu cam 45 de min. si am ajuns la o poarta maaaare si verde; portarul, un tip cam de 25 de ani, ne-a indrumat catre internatul in care ne-am cazat. Dupa 15 minute de cautari in curtea scolii am dat de un nene cam ciudat si paranoic, care cum am ajuns ne-a cerut banii de cazare. I-am platit omului camerele si am urcat la etajul 1 la camerele 11 si 12. Am deschis usa la camera 11, camera in care trebuie sa doarma fetele. Cand am aprins lumina, prima chestie care mi-a venit in gand a fost melodia lui Tudor Chirila "Hotel Cismigiu". Nu stiu de ce dar camera parea destul de curatica la prima vedere exceptand lenjeriile de pat si salteaua din al 2-lea Razboi Mondial.
Acum stam si ii asteptam pe Adi si pe Ioana care trebuie sa apara in 10-15 minute...este ora 1.12 min. Sunt obosit si cred ca o sa ma opresc aici...
Urmatorul post probabil diseara dupa ce terminam si punem la punct toate detaliile pentru preselectii. Pana atunci va atasez niste poze cu camera in care vor dormi fetele.
Va rog sa scuzati posibilele greseli de ortografie...este tarziu si sunt obosit.

Adyl

Oana sau Banannis, cum îmi place mie să îi spun...

Dacă iau în considerare faptul că nu multe sunt persoanele, care, într-un timp relativ scurt, reuşesc să mă facă să le duc lipsa sau care reuşesc să îmi mai smulgă câte un zâmbet în absenţa lor, în aparenţă fără motiv, atunci când îmi aduc aminte de vreo glumă sau vorbă “de-a noastră”, înseamnă că într-adevăr there`s something about Oana...

Comunicare şi Relaţii Publice, anul I, grupa 4- cam asta a fost tot ce ne lega pe noi în primele săptămâni de frumoasă studenţie la Cluj. Mai precis, am cunoscut-o într-o după-amiază însorită de toamnă, cu ocazia unei ieşiri de genul “to get to know each other” cu numeroşi colegi de breaslă. Trebuie să recunosc, că după acea întâlnire riscam să nu asociez [încă] numele cu persoana ei.

Evident că urmează partea în care voi spune că: dar lucrurile s-au schimbat...
Există o legatură între oameni, care [dacă este cazul] mă fascinează ori de câte ori o descopăr: este foarte plăcut să nu fi nevoit, ca de fiecare dată când ai ceva de spus sau vrei să faci ceva anume, să trebuiască realmente să te chinui, ca să fi într-adevăr înţeles de către celălalt. Între noi două se pare că există această empatie, pe care rar am întalnit-o, mai ales in condiţiile în care noi ne cunoaştem de câteva luni.

Lucrurile care îi plac? Ar fi pasiunea pentru istorie, manichiura îngrijită [care de altfel se şi observă la ea], chinese food, magazinele micuţe şi cochete, combinaţii de mov, ordinea, cărţile, comportamente, păreri, personalităţi, în general o atenţie sporită acordată analizei de caractere sociale. Si era sa uit, Ratatouille!

Încă sunt la început şi mai vreau să descopăr. Acum ar mai fi de lămurit de ce Banannis? Cred că de dragă ce îmi e!

Simo.

Adi?

Hmmm...te uiti la el si iti da impresia ca stie mai multe decat ar trebui, dar iti dezvaluie mai putin decat ai vrea. Cam asa l-as descrie eu pe baiatul asta intr-o fraza.

Dar pentru ca sunt mult mai multe de spus, trebuie sa se stie ca Adi e tipu de la Poli’, care da multe partiale, se strecoara in trafic cu scuteru’ si e din cap pana in picioare in Converse. Tot el e persoana subtila de sex masculin din echipa, despre care scria Ioana acum cateva zile. Ea ni l-a adus la masa aia slab luminata, cu scaune diferite, pe care stateau oameni cel putin la fel de diferiti, sa il cunoastem, sa ne cunoasca si sa ne intregeasca.

Si totusi, cand ma gandesc la el, prima chestie care imi vine in minte e fraza aia scurta de la inceput. Desi incerc sa ma conving uneori ca imi da senzatia aia doar pentru ca l-am intalnit de curand, cu fiecare zi ce trece imi dau seama ca probabil nici o lunga perioada petrecuta cu el nu iti poate garanta faptul ca ai ajuns sa il cunosti in totalitate! E misterios si asta e farmecul lui!

Si mai are ceva, doar al lui, cel putin printre noi, insomniacii: un fel de liniste interioara afisata intr-un mod care te face sa il invidiezi. Sau cel putin pe mine ma face, si o spun cu cel mai admirativ ton.

Chiar daca stiu foarte bine ca descrierea mea pentru el nu trebuie sa fie una exclusiv laudativa, vreau neaparat sa se stie ca mai are el ceva ce mie imi place: stie sa spuna mult in vorbe putine!

Te face nerabdator sa afli următoarea lui idee. Si asta pentru ca e iscusit la vorba. Sta si le “coace” bine, cum spunem noi – INSOMNIA team!
Probabil chiar acum pregateste una buna...

Oana.

Story despre si cu Adyl

A fost odata, ca niciodata un student pe nume Adyl. Adyl era un baiat care think-uia outside the box si drive-uia masina prin oras, de colo pana colo, cautand distractie si oameni open. Intro seara zana Simon i-a prezentat The OC si i-a spus: "Ia aminte Adyl, ai doar cateva ore sa te decizi to be or not to be un insomniac." Adyl, cercetand bine documentul http:// a spus: "I will, suna fun!" . Deci, zana a propus, Adyl a acceptat si the rest is history...


Adevarul e ca l-am cunoscut pe Adyl intrun birth(dupa cum graieste si el in post-ul anterior). Stiam atunci despre el ca e la Statistica, a fost in AIESEC si ca vrea sa organizeze un teambulding pentru echipa nou formata. Acum stiu si ca:e din BV, e dependent de masina, se uita la Gossip Girl si Top Gear, sta in camin, e un tip practic si ordonat dar care scrie urat, ii place sa se dea pe Youtube, joaca Guitar Hero, ii place mancarea chinezeasca, ii place sa chefuiasca, nu ii place la camin, sustine ideiile bune( :)) ), e fun, prietenos si cu capul pe umeri.


Cred ca Adyl e unul dintre pilonii pe care sta starea de spirit, buna, a echipei. L-am vazut enervat doar de cateva ori si asta s-a intamplat in general din cauza noastra, a fetelor, care suntem niste fiinte extraordinar de ingenioase, competitive si galagioase. (tipp: cand Adyl e exasperat isi pune mainile in cap si tace). Pe de alta parte imi place ca lucreaza doar cand are chef si are idei bune tot cand are chef. Cand nu are chef de lucru sta pe net si vine cu idei noi, la cinci minute dupa ce le-a zis cineva, dar....asta nu se intampla des. Personal think-uiesc numai bune despre Adyl: e de-al nostru! Sunt pleased ca l-am meet-uit,too.

Asa ca am incalecat pe-o sa si v-am spus povestea asa, dar nu inainte sa speek-uiesc despre faptul ca Insomnia a trait fericita pana dupa finala.


best,
blonda,
Ioana

Ioana...

...sau mai bine zis blonda de la "Stiinte Politice Administrative si ale Comunicarii" cu agenda "minuscula" si roz pe care scrie "glamour". Sa incepem cu inceputul atunci cand ne-am intalnit in birtul acela foarte ciudat cu mesele instabile care nu seamana nici una cu cealalta si in care lumina aproape ca nu exista din cauza fumului pe care il tai cu cutitul. La prima noastra intalnire care a fost mai mult un "get to know each other" pentru ca pana atunci eu o cunosteam doar pe Simo, Ioana a stat pe un jilt imens in fata mea, fapt care mi s-a parut foarte comic, "hai frate cine mai are scaune sculptate din lemn care seamana cu un tron?".
Dupa ce am facut cunostinta si am vorbit despre vremea de afara si bla bla-uri despre care vorbesc oamenii care se intalnesc pentru prima data am inceput sa discutam despre aceasta olimpiada cu ocazia careia zic eu ca s-au legat prietenii care o sa dureze de acum incolo, Ioana pentru inceput s-a dovedit a fi persoana care aduce materialele de papetarie (nu stiu de unde, dar le-a adus), fapt care ne-a scutit pe ceilalti de alergat prin librarii si cautat creioane colorate, carioci si multe alte chestii .

Dupa cateva adunari in care am muncit si am facut foarte mult "brainstorching" asa cum imi place sa ii zic blonda s-a dovedit a fi o persona energica, cateodata ametitor de energica mai ales in momentele de dezbatere intre ea si "sefa" in care la un moment dat eu si adi ne puneam mainile in cap ne uitam unul la celalalt dupa care ii ziceam "dude, hai sa luam o gura de aer pe terasa". Mai sunt acele momente in care toti stam si ne gandim sau lucram cate ceva, ea incepe sa zambeasca iar toti ne uitam la ea si o intrebam ce s-a intamplat raspunsul venind pe un ton serios "nimic, nimic, ma uit la voi cat sunteti de seriosi si ma bufneste rasul" dupa care incepem toti sa radem, deschidem o pagina de youtube si ne amuzam cu filmulete postate de manelisti si asiatici care se filmeaza si canta. Ioana pe langa firea ei creativa si gandirea analitica este persoana care de cele mai multe ori ne face sa ne destindem si sa ne relaxam.

Cam atat pot sa zic despre blonda noastra pe care ma bucur ca am ajuns s-o cunosc.

Adyl

P.S. Poza pe care ti-a facut-o Adi in timp ce te strambai este geniala, chiar ar fi trebuit sa fie logo-ul echipei:P

Un caracter, indubitabil!

... si atunci am decis sa o numim "sefa" [proclamata fara vointa ei]

Am ajuns in local cu vreo 10 minute inainte de ora stabilita. Stateam la masa si discutam cu Ioana diverse, despre oamenii din viitoarea noastra echipa, despre proiect. Tigara era pe jumatate fumata cand au aparut si restul. Eram aproape pregatit sa incep cu intrebarile mele de spart gheata, plicticoase de altfel, cand Simona a lansat intrebarea primordiala: "Bun oameni, cu ce incepem?"

Cine are urechi sa auda si ochi sa vada, sau asa ceva, spuneau niste oameni odata. Preambulul era cat se poate de evident. Aveam printre noi un om capabil sa se concentreze si hotarat sa ne concentreze. A fost un moment de inspiratie, si toti am inceput sa ne expunem haotic ideile, in speranta ca va fi suficient pentru a duce la capat acest proiect. In scurt timp ne-am lovit toti de intrebarea Simonei. Momentele noastre de spontaneitate si creativitate sunt ingredientele, organizarea si rigoarea sunt canoanele intre care trebuie sa le aranjam.

Eu am recunoscut de la inceput, nu imi place numele "Simona". Fiind ferm convins ca este o problema peste care nu putem trece ca echipa daca vrem sa facem treaba buna, m-am simtit obligat sa o rezolv. Alternativa evidenta a fost Sorana. Adyl, Oana si Ioana au ridicat subtil sprancenele.

In acest moment suntem foarte aproape de finalizarea proiectului, cel putin in forma sa bruta. Daca as fi Simo [sau Sorana], as spune ca nu am lucrat nici pe departe cat ar fi trebuit, si ca de multe ori am PIERDUT vremea aiurea. Poate as avea dreptate. Revin in pielea mea si remarc: timpul l-am INVESTIT in noi, in echipa. Altfel, prisma prin care te privesc ar fi fost pur si simplu un cub opac.

Fiind desemnat de hazard ca vocea echipei in ceea ce te priveste, trebuie sa iti multumesc pentru ce si cum faci, pentru organizarea ta infailibila, pentru mintea analitica si uneori incomprehensibil de orientata spre rezultat. Atribute pe care ne bazam, calitati de care avem nevoie.

Concluzia era evidenta de la inceput, zic eu.

Adi.