Dacă iau în considerare faptul că nu multe sunt persoanele, care, într-un timp relativ scurt, reuşesc să mă facă să le duc lipsa sau care reuşesc să îmi mai smulgă câte un zâmbet în absenţa lor, în aparenţă fără motiv, atunci când îmi aduc aminte de vreo glumă sau vorbă “de-a noastră”, înseamnă că într-adevăr there`s something about Oana...
Comunicare şi Relaţii Publice, anul I, grupa 4- cam asta a fost tot ce ne lega pe noi în primele săptămâni de frumoasă studenţie la Cluj. Mai precis, am cunoscut-o într-o după-amiază însorită de toamnă, cu ocazia unei ieşiri de genul “to get to know each other” cu numeroşi colegi de breaslă. Trebuie să recunosc, că după acea întâlnire riscam să nu asociez [încă] numele cu persoana ei.
Evident că urmează partea în care voi spune că: dar lucrurile s-au schimbat...
Există o legatură între oameni, care [dacă este cazul] mă fascinează ori de câte ori o descopăr: este foarte plăcut să nu fi nevoit, ca de fiecare dată când ai ceva de spus sau vrei să faci ceva anume, să trebuiască realmente să te chinui, ca să fi într-adevăr înţeles de către celălalt. Între noi două se pare că există această empatie, pe care rar am întalnit-o, mai ales in condiţiile în care noi ne cunoaştem de câteva luni.
Lucrurile care îi plac? Ar fi pasiunea pentru istorie, manichiura îngrijită [care de altfel se şi observă la ea], chinese food, magazinele micuţe şi cochete, combinaţii de mov, ordinea, cărţile, comportamente, păreri, personalităţi, în general o atenţie sporită acordată analizei de caractere sociale. Si era sa uit, Ratatouille!
Încă sunt la început şi mai vreau să descopăr. Acum ar mai fi de lămurit de ce Banannis? Cred că de dragă ce îmi e!
Simo.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu